sâmbătă, 3 iulie 2010

Just another diary page....

Azi a fost o zi frumoasa.Razele soarelui mi`au mangaiat usor obrajii si m-au facut sa ma trezesc tipand.Era groaznic.Tocmai ce am trezisem dintr-un cosmar.Era atat de oribil, incat inca imi rasuna in cap acea voce din vis(mai degraba cosmar) care tipa dupa mine:"Toti veti ajunge in iad, nimeni, dar nimeni nu va ajunge in rai...".
Desi de cum deschisem ochii aveam o viziune foarte proasta a zilei, mi`am luat cartea de pe noptiera si am inceput sa lecturez din nou "Mandrie si prejudecata".Dupa cum multi dintre voi stiti(cei care imi cunoasteti majoritatea viciilor)ca cititul este unul dintre ele, mai stiti pe langa asta si ca tot ceea ce citesc simt.Simt emotiile prin care trec personajele, simt tot...Cu fiecare pagina imi doream tot mai profund sa vad finalul fericit al cartii, si,desigur, m-am ambitionat si am terminat-o pana la urma.Sincer pot sa va spun ca pana acum am zis de multe carti ca sunt preferatele mele, dar acuma, aceasta le intrece pe toate.Chiar v-o pot recomanda.
Cand am terminat de lecturat ultima pagina a cartii, am luat cartea in mana si am asezat-o langa mine, am masurat-o din ochi si mi-am amintit de la cine o am.Mi-am amintit ca ii datorez mult acestei persoane, nu numai pentru ca mi-a imprumutat cartea, dar si pentru ca mi-a fost alaturi mereu in zilele cele mai "nebune".Prin "nebune" nu ar trebui sa va ganditi la ceva kinky(propozitie adresata in special unor fane inraite ale blogului meu=)) )...Imi aminteam de Lylya.De zilele in care mergeam in Botanic si ne cautam cate o piatra confortabila(daca o piatra se poate numi confortabila) pe care sa stam si sa redam in culori peisajul din jurul nostru, zilele in care "evadam" impreuna si plecam in Centru, zilele in care ea canta cate o melodie la chitara si eu o acompaniamentam cu vocea, iar ea tot timpul spunea ca ea nu incearca sa isi foloseasca vocea pentru ca ii e frica de ce o sa iasa, iar eu mereu o incurajam si de zilele cand ii pacalea pe ai ei ca trebuie neaparat sa vina la mine sa facem vreun proiect si noi de fapt faceam 5 minute proiectul, iar restul timpului mancam pizza, ascultam rock de mureau vecinii si ii aratam compunerile mele si desenele pe care le`am starns pe parcursul anilor.Intr-un cuvant imi aminteam de vremurile bune.Si, deodata, surprinsa, imi aud telefonul sunand.Era ciudat pentru ca cei care ma suna deobicei o facusera deja.Era ea, chiar ea.Nu-mi venea sa cred.
Am vorbit cu ea atatea.Cui altcuiva sa ii zica planurile pentru ziua ei, daca nu mie, colega ei de suferinta, colega ei de rautati ironice s.a.m.d....A fost ciudat ca tocmai ma gandeam la ea si chiar ea si sunase...
Restul zilei nu am prea facut nimic deosebit, dar, a fost o zi minunata.
By MsRyly

2 comentarii: